Postat de: oazadeliniste | 05/04/2013

O lectura impresionanta …….

I A N U A R I E – 2009 – PUTEREA CRIZEI

Tot aud despre criza, sunt vremuri grele, le vedeti zugravite la televizor, auziti despre asta la radio sau vedeti pe internet.

Am prieteni care au ramas fara serviciu sau sunt in firme care fac eforturi sa ramana pe linia de plutire.E criza si in plus se face din asta un spectacol de zile mari. Dar dincolo de asta exista un lucru cu care nu ma puteti contrazice: suntem cu mult mai mult decat orice criza din lume!

Avem mai multa energie decat orice stare negativa a Planetei!Avem cu totii potential mai mare decat orice poate surveni in viata noastra, din punct de vedere emotional, intelectual, financiar sau pe alte planuri. Indiferent ce anume survine in exteriorul vostru, in interior aveti un Regat fara putinta de a fi oprit in a isi manifesta puterea.

Mi-aduc aminte ca acum vreo 18 ani, cand eram in clasa a doisprezecea, ma pregateam pentru examenul de admitere la facultate si la recomadarea unui prieten am ajuns sa dau o testare la Bucuresti, la un profesor care se parea ca ar fi un bun evaluator al cunostiintelor mele.Am fost la Bucuresti, am dat testul si, surpriza, dupa test, profesorul respectiv mi-a spus foarte senin ca nu am sanse sa iau la facultate pentru ca acolo sunt multi care vin din scoli puternice si concurenta, standardele sunt foarte ridicate.Ma uitam in carti si nu mai intelegeam nimic, m-am simtit exact asa cum spunea profesorul respectiv, sub standardele pe care le cerea un examen de admitere. Si in cateva zile n-am mai rezistat si am facut o depresie, mai bine spus intr-una din zile, la un moment dat m-am ridicat de la masa unde de obicei stateam sa invat si m-a busit plansul, un plans nervos, neputincios, plin de deznadejde.M-am asezat pe scarile din fata casei si plangeam fara sa ma pot opri sau stapani. Ai mei s-au speriat bineinteles si au incercat sa ma impace sa imi spuna ca lumea nu se termina indiferent ce s-ar intampla cu examenul meu – dar toate astea fara rezultat. plangeam intr-una.A aparut insa deodata cineva pe care nu il asteptam sa apara: bunica mea.

Poate ar fi bine sa stiti ca bunica mea, Dumnezeu s-o odihneasca, n-a avut deloc o viata roza.Nascuta in 1916, a fost maritata de la 16 ani, a avut 4 copii pe care a trebuit sa ii creasca singura in timpul razboiului al doilea mondial. Bunicul meu era in „concentrare”, pe front si de fiecare data cand venea acasa mai urma sa apara inca un copil pe lume. Si atunci, in razboi, bunica-mea era singura cu 4 copii si nu aveau de nici unele. Aveau un singur lucru ca si hrana: porumb din care puteau face malai si mamaliga.Si bunica-mea pleca dimineata pe intuneric la targ in speranta ca o sa poata sa vanda din malai ca sa poata cumpara si altceva de mancare. Cand venea la pranz acasa, o asteptau copiii, flamanzi, care strigau din spatele portii: „mamicaaaaa, vandusi ceva?” Si ea tacuta, ii lua in curte si le dadea sa manance aceeasi mamaliga din acelasi malai pe care inca il mai aveau.

Si revenind la ziua in care m-a apucat plansul pe treptele scarii: am vazut-o dintr-o data pe bunica-mea venind la mine, n-am s-o uit niciodata, era dreapta si hotarata, calma, purtand pe fata urmele vremurilor pe care le traise (n-am vazut-o niciodata asa ca atunci) si mi-a spus: „maica, sa nu iti pierzi niciodata credinta!”.M-am cutremurat atunci la cuvintele ei, pentru ca stiam prin ce trecuse, si mi-au ramas pana acum intiparite in minte, in inima, in suflet: „sa nu iti pierzi niciodata credinta!”

Sunt vremuri grele, e criza, dar o privim la televizor. Sunt vremuri grele dar ne sunam prietenii pe mobil sa ii intrebam daca stiu de un loc de munca disponibil. E criza, dar intram pe internet sa vedem ce stiri mai sunt.Orice ar fi, oricum ar fi situatia, altii au trait mai greu ca noi sa ne putem manifesta asa cum ne manifestam. Si de-asta spun ca poate acum e momentul sa ne amintim: suntem mai mult decat orice criza ar aparea pe planeta. Suntem spirite facute din Lumina si Bucurie si nici o greutate nu poate stinge Frumusetea din noi. Si stiti asta, eu sunt aici doar sa va amintesc ca aveti totul in interior, si e momentul sa si scoateti la suprafata tot ceea ce sunteti cu adevarat. Si apropo de expresia „sa nu iti pierzi niciodata credinta” si de ce forta poate avea o bunica cu o viata trecuta prin vremuri de restriste: am intrat in primii 10 la facultate. Va imbratisez cu cea mai luminoasa si curata iubire!

Liviu Pasat


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: